A contempla Omul în devenire, întâlnind totodată unicitatea individului – acesta este un aspect a ceea ce se numește Artă biografică sau cercetare biografică.
În fiecare moment al vieții sale, omul își trăiește roadele trecutului și pune semințele viitorului.
Orice criză, eveniment, întâlnire reprezintă această confluență între trecutul și viitorul individualității umane. Karma lunară, cea care determină cu necesitate ființa umană să-și compenseze actele, se întâlnește necontenit cu posibilitatea Karmei solare, cu libertatea creatoare de nou. Biografia umană poate fi văzută ca fiind această succesiune de momente în timp, momente în care se întâlnește mereu trecutul – ceea ce a fost viețuit, a prins formă, și viitorul – posibilul, șansa, schimbarea.
Omul care se apleacă asupra biografiei sale ajunge să perceapă în spatele tuturor manifestărilor exterioare ale vieții sale legitățile spirituale și cele karmice care l-au guvernat până în prezent. Totodată, presimțind realitatea mai înaltă care stă în spatele destinului său, omul se întâlnește cu ceea ce-l cheamă din viitor, cu misiunea sa.
Decizia de a mă uita astfel la viața mea, de a înțelege sensul mai înalt al destinului, este mai mult decât o decizie dictată de criză, durere, neputință, boală, ci asumarea curajoasă, liberă, că sunt responsabil să mă întâlnesc în momentul prezent, cu rezultatul a ceea ce am făcut, dar și cu chemarea celui care vrea să devină, din mine. Iar acest punct de întâlnire între Trecut și Viitor, între ceea ce moare și ceea ce se naște, este un punct al Nimicului, al Golului, al Nonspatiului, Nontimpului. Ai nevoie de curaj mihaelic să rămâi suspendat între lumi și să privești asemenea lui Janus în două direcții polare. Iar în acest punct ca vârful unui ac, Eul uman alege liber să se învingă pe sine și apoi să lase să se întâmple ceea ce cândva, în sânul lumilor spirituale și-a propus să îndeplinească împreună cu tot Cosmosul. Acest moment al alegerii aparține în întregime doar omului. El e lăsat liber, nimeni nu poate intra în acest spațiu al libertății sale.
Așadar, a te apropia de propria biografie, așa cum o propune cercetarea biografică bazată pe Știința spiritului, presupune a te întâlni conștient cu ceea ce omul își propune înainte de naștere să aducă pe Pământ ca misiune. Fiecare individ poartă în sine în același timp unicitatea sa și germenul arhetipului Omului. Toți avem această misiune, de a lăsa să crească în noi, cei individuali, ceea ce stă ca imagine cosmică-Omul. Dar această misiune personală nu ne privește doar individual, ci privește și Omenirea.
Misiunea fiecăruia se leagă de misiunea tuturor. Ceea ce fac eu pe acest Pământ e unic, căci urma pasului meu este unică. Dar unicitatea mea își are sensul doar în cadrul întregului din care face parte – Omenirea. Astfel, a intra în legătură conștientă cu misiunea personală înseamnă a intra în legătură conștientă cu Omenirea și misiunea Omenirii, a trăi faptul că eu sunt parte a unui intreg ce mă cuprinde, dar care, în același timp, nu poate exista fără mine și menirea mea. Fiecare moment din biografia mea este o întâlnire între trecutul și viitorul, personale, dar și un moment în Biografia Omenirii. Sentimentul apartenenței la Ființa Omenirii ne umple de curaj și de entuziasm, ne dă speranța că orice clipă este purtătoare de posibilitatea conștientizării și vindecării trecutului și a întâlnirii libere cu menirea noastră.
O abordare a lucrului asupra proprie biografii este ceea ce noi numim Arta biografică, din perspectiva faptului că în orice moment al vieții participăm mai mult sau mai puțin conștient la un act de creație – cel al propriei noastre vieți.
Putem deveni artiști pe măsură ce cuprindem cu înțelegerea atât întunericul cât și lumina din ființa noastră, iar atelierul nostru de creație devine Momentul Prezent. Atunci putem spune asemenea lui Brâncuși: În atelierul meu am creat ca un zeu, am poruncit ca un rege, am muncit ca un rob.
Astfel, orice eveniment din biografia noastră am alege să lucrăm, ne vom întâlni cu cei care am fost și cei care vom fi. Pe de o parte trecutul se vindecă și se eliberează, integrându-și rodul în existența noastră, pe de altă parte se deschid noile căi care ne conduc spre a ne împlini menirea de oameni alături de ceilalți.
Corabia care ne duce în această călătorie de descoperire este ÎNTREBAREA scrisă sau rostită. Această Întrebare reprezintă lanterna care ne conduce in peisajul vieții noastre, care ne luminează aspecte până acum necunoscute sau uitate demult. Această Artă a Întrebării presupune însă și o capacitate specială de ASCULTARE din partea celui care însoțește procesul și călătoria de descoperire. Doar ascultarea fără judecată, plină de compasiune, (compătimire – pătimire împreună cu) a consilierului-însoțitor face posibilă apariția adevăratei întrebări care deschide porțile nebănuite ale sufletului. Cu cât întrebarea este mai altruistă, mai izvorâtă din iubire pentru omul în străduință din fața ta, cu atât ea, întrebarea, devine mai izbăvitoare.
Întrebarea din Iubire devine poartă spre tărâmuri nebănuite, spre o întâlnire profundă cu Ființa noastră interioară adevărată, cu Eu sunt-ul, care ne vorbește direct și pe care îl trăim acum plenar. Această experiență este punctul central din procesul călătoriei interioare prin Arta biografică. Odată ajunși în centrul Ființei noastre descoperim că suntem mai mult decât cel de zi cu zi, că suntem unici în propria umanitate și că noi avem ceva de dat lumii înapoi acum, după ce ne-am cunoscut această proprie umanitate, iar darul nostru este de neînlocuit, căci fiecare om contează la fel de mult în urzirea universală.
În acest context așa numitul consilier nu este altceva decât un companion de drum, un artist al Întrebării, care, uneori asemenea lui Parsifal, poate să-i dea celuilalt unealta potrivită pentru opera pe care o săvârșește în Momentul Prezent al Întâlnirii. Prin deschidere, lăsare deoparte și compasiune se poate crea Spațiul dintre, Spațiul Sfânt, spațiul dincolo de spațiu, în care o altă Realitate prinde contur, o realitate suprapersonală sau transpersonală, cum ar spune psihologiile mai noi. Doar în acest Spatiu Sfânt și Moment Prezent poate avea loc Vindecarea, Eliberarea, Transmutația, Întâlnirea, de fapt Moartea și Învierea. Omul acesta nou care se naște poate crea și un Pământ nou, o cultură nouă, un viitor nou. Începe astfel un alt drum în care ne construim, creăm, co-creăm. Este un drum al devenirii conștient asumate, devenire trăită însă cu bucurie și în relație cu Cosmosul. Fiecare act al tău devine astfel o cărămidă liberă și necesară la temelia Lumii.
A-ți privi biografia ca manifestare a unei Biografii arhetipale, în cadrul căreia TU ai de îndeplinit o sarcină pe care ți-o asumi din libertate și pe care o împlinești din iubire pentru Ființa căreia tu însuți îi aparții, aceasta reprezintă o cale izvorâtă din sursele Științei spiritului, Antroposofia, o cale de cunoaștere de sine prin înțelegerea propriei biografii.
Autor: Camelia Oprea. Arta Biografica © februarie 2015
Leave A Comment